Buddha - Aforisme III

Toate fiinţele tremură înaintea violenţei. Toate se tem de moarte, toate iubesc viaţa. Priveşte-te în alţii. Apoi pe cine mai poţi răni? Ce rău mai poţi face?

Celui ce nu poate dormi i se pare lungă noaptea şi călătoria prea lungă celui ce este obosit; la fel, timpul menţinerii în iluzie şi suferinţă i se pare lung celui care nu cunoaşte adevărul Învăţăturii spirituale.

Este mai dăunător a suporta un prieten rău şi perfid, decât un animal sălbatic; animalul sălbatic poate să vă rănească corpul, dar prietenul rău vă poate răni mintea.

Este capabil cel ce se consideră capabil.

O stâncă mare nu este tulburată de vânt; la fel mintea înţeleptului nu este tulburată nici de elogii, nici de insulte.

Fabricantul de săgeţi se străduieşte să facă săgeţi drepte: de asemenea un om înţelept urmăreşte să-şi păstreze gândirea dreaptă.

Un prieten bun ce vă arată erorile şi defectele voastre şi care vă indică faptele rele este tot atât de demn de respect şi de ascultare ca atunci când v-ar dezvălui secretul unei comori ascunse.

Singurul aspect peren al vieţii este schimbarea!

Pădurile sunt încântătoare; acolo unde lumea nu găseşte nici o plăcere, acolo cel lipsit de pasiuni va găsi încântare, deoarece el nu aleargă după plăceri efemere.

Aşa cum albina culege nectarul şi apoi pleacă fără a răni în vreun fel floarea, sau a-i afecta culoarea sau parfumul, tot astfel trebuie să se comporte înţeleptul în satul său.

Naşterea este suferinţă, decăderea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, a fi unit cu ceea ce nu este plăcut este suferinţă, a fi separat de ceea ce este plăcut este suferinţă, a nu obţine ceea ce doreşti este suferinţă. Pe scurt, toate laturile experienţei făcute în cuget si în trup, cărora agăţarea le este inerentă, sunt suferinţă.

Secretul unei minţi şi al unui corp sănătos nu stă în a plânge după trecut sau în a te îngrijora pentru viitor ori a anticipa necazurile, ci în a trăi clipa în mod înţelept şi cinstit.

Să ţii furia în tine e ca şi cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi!

Nu văd niciodată ce s-a făcut. Văd doar ce mai e de făcut.

Nici moartea nu este de temut pentru cel ce a trăit înţelept.

În loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea. În loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arată Frumosul. În loc de-o mie de cântări, mai bine una, dar care-mprăştie doar bucurie.

Să ai milă pentru toţi, pentru bogaţi şi săraci în aceeaşi măsură. Fiecare om are suferinţa lui. Unii suferă prea mult, alţii prea puţin.

Adeseori laptele proaspăt se încheagă greu. Asemănător, faptele rele adeseori nu aduc imediat rezultatele lor. Faptele rele sunt mai degrabă asemănătoare cărbunilor dogoritori acoperiţi de cenuşă şi care se termină prin a produce un foc mare.

O singură faptă a dragostei adevărate care salvează viaţa este mai mare decât osteneala cuiva în jertfe religioase aduse zeilor.

O idee care este dezvoltată şi pusă în acţiune este mai importantă decât o idee care există doar ca idee.

Să nu-ţi faci prieteni dintre cei care fac rău, să nu-ţi faci prieteni dintre oamenii grosieri: să-ţi faci prieteni dintre cei virtuoşi, să-ţi faci prieteni dintre oamenii cu aspiraţii elevate.

Un om înţelept trebuie să părăsească starea plină de întuneric, şi să urmeze calea luminii. Nefiind ataşat niciunui loc de pe lumea aceasta, el trebuie ca în retragerea sa să caute fericire acolo unde nu pare a fi nicio fericire. Lăsând toate plăcerile superficiale în urmă, şi nenumind nimic "al meu", omul înţelept trebuie să elimine (din el însuşi) toate tulburările minţii.

Trândăvia este o scurtătură spre moarte; a fi sârguincios este o cale a vieţii; oamenii fără minte sunt leneşi, pe când înţelepţii sunt întotdeauna harnici.

Indiferent ce i-ar putea face un om plin de ură celui pe care îl urăşte, sau un om faţă de inamicul său, propria noastră minte prost direcţionată ne face un rău şi mai mare.

Trecătoare sunt lucrurile compuse. Lucraţi-vă mântuirea cu tot dinadinsul.

Dacă un om timp de sute de ani aduce mii de sacrificii lună de lună, iar altcineva doar pentru unsingur moment aduce omagiu unui om al cărui suflet este perfect înrădăcinat în adevărata cunoaştere, maivaloros este omagiul decât sutele de ani de sacrificii.

Cel ce-şi apără mintea împotriva lăcomiei, mâniei şi greselii se bucură de o pace solidă şi reală.