Buddha - Aforisme II

Este mai bine să îţi cauţi bunurile furate ori să cauţi Sinele?

Într-un sat sau în pădure, în câmpie sau la munte, oriunde sălăşluieşte omul realizat spiritual, acel loc este paradisiac.

Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi mintea asupra prezentului.

Atâta timp cât ranchiuna rămâne în inimă, rămâne şi mânia. Dar dacă ranchiuna dispare, va dispărea şi mania.

Cel care este netulburat de pofte, care nu este absorbit de plăcerile efemere, care a perceput libertatea transcendentă şi necondiţionată (Nirvana): calea lui este dificil de înţeles, precum cea a păsărilor care zboară în văzduh.

Regatul meu e adevărul şi nimeni nu mi-l poate lua.

Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept.

Niciodată ura nu pune capăt urii, ci iubirea.

Fie ca tot ce are viaţă să fie eliberat din suferinţă.

Nimic nu este permanent.

Sănătatea este cel mai mare dar, mulţumirea cea mai mare avere, credinţa cea mai bună relaţie.

Această existenţă a noastră este la fel de trecătoare ca şi norii pe un cer de toamnă.

Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.

A evita orice rău, a căuta numai realizarea binelui, a vă păstra corpul şi mintea pure; aceasta este esenţa învăţăturii.

Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în peşterile din munţi: nu există loc pe lumea aceasta unde moartea să nu te ajungă.

Cei ce se respectă pe sine-înşişi trebuie să vegheze constant pentru a nu ceda dorinţelor şi pasiunilor inferioare. Treziţi-vă din viaţa de iluzie în care trăiţi dominaţi de ele.

Într-o călătorie, un om ar trebui să călătorească cu un tovarăş cu înţelepciune egală sau superioară; totuşi, dacă nu se poate, ar fi mai bine să călătorească singur decât cu un prost.

O minte agitată este totdeauna în mişcare, orientându-se când aici, când acolo, şi este greu de controlat; dimpotrivă, mintea liniştită se află în pace; aşadar, înţelept este cel a cărui minte se află sub propriul lui control, menţinând-o pacificată.

Contemplarea naşterii şi morţii fiinţelor umane este ca şi cum ai privi mişcările unui dans.

Tot ce faci rău, faci datorită minţii. Dacă mintea se transformă, poţi să faci rău în continuare?

Dacă încercaţi să mă vedeţi prin chipul meu, sau dacă vreţi să mă auziţi prin glasul meu, niciodată nu veţi ajunge la mine.

Este bine să obţii controlul asupra minţii, care este nărăvaşă şi fluctuantă, şi care se năpusteşte către ceea ce doreşte; o minte îmblânzită aduce fericirea.

Cei care pun frâu minţii care călătoreşte departe mişcându-se de una singură şi care este fără formă, se vor elibera de lanţurile lui Mara (cel care tentează).

Nu mai există suferinţă pentru acela care a terminat călătoria şi care a abandonat tristeţea, care s-a eliberat pe sine însuşi pe toate nivelurile şi care şi-a aruncat toate lanţurile.

Mintea sa este calmă, calme sunt cuvintele şi faptele sale, când acesta a obţinut libertatea prin intermediul adevăratei cunoaşteri, devenind astfel un om caracterizat de o pace profundă.

Zeii înşişi îl invidiază pe acela ale cărui simţuri, asemenea unor cai bine ţinuţi în frâu de vizitiu, au fost supuse, care este imun faţă de sentimentul de mândrie şi liber faţă de pofte.

Nu sunt nici preot, nici prinţ, nici lucrător, nu sunt nimeni anume; rătăcesc prin lume ca unul care ştie că este Nimeni, neatins de calităţi umane; nu are niciun rost să mă întrebi care îmi este numele de familie.

Omul care este liber de credulitate, dar care cunoaşte Necreatul, care s-a eliberat de toate înlănţuirile, a depăşit toate tentaţiile, a renunţat la toate dorinţele superficiale, acela este cel mai mare dintre oameni.

Să ne ridicăm şi să mulţumim, căci chiar dacă nu am învăţat foarte mult azi, măcar am învăţat puţin,şi chiar dacă nu am învăţat puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, şi dacă ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu ammurit; deci, să mulţumim.