Platon - Aforisme

Ceea ce vezi nu este adevărat.

Nu trebuie să se respecte omul mai mult decât adevărul.

Nu poţi căuta ceea ce nu ştii, deci ceea ce cauţi ştii dinainte.

Putem să-i iertăm uşor pe copiii care se tem de întuneric, dar adevărata tragedie în viaţă este a adulţilor care se tem de lumină.

Nu ne putem vindeca de râie scărpinându-ne locurile bolnave.

Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr.

Justiţia nu este altceva decât convenienţa celui mai puternic.

Nebunia Iubirii este cea mai mare binecuvântare a Cerurilor.

A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte.

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale.

Nu căuta să sporeşti averea, ci să reduci dorinţa.

Tot ce trăieşte provine din ce este mort.

Tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naşte negreşit inechitatea.

Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie.

Muritorii caută mereu, atât cât le stă în putinţă, perpetuarea şi nemurirea; să nu te miri deci că orice fiinţă îşi iubeşte progenitura, deoarece, de dragul nemuririi fiecare depune această străduinţă şi această iubire.

Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.

Vederea minţii începe să devină ageră, atunci când aceea a ochilor caută să-şi înceteze activitatea.

Deci, când prinde sufletul adevărul? întrebă el; căci este evident că atunci când se apucă să cerceteze ceva împreună cu corpul, e Înşelat de acesta.

Cât timp vom avea corpul împreună cu judecata în cercetările noastre şi cât timp sufletul nostru va fi amestecat cu o astfel de pacoste, nu vom dobândi niciodată îndeajuns ceea ce dorim; şi aceasta, spunem noi, este adevărul.

Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile.

Căutând binele altora, îl găsim pe al nostru.

Cu cât cuget mai mult, cu atât îmi dau seama că nu-mi foloseşte la nimic.

Unui om bun nu i se poate întâmpla nimic rău, nici în această viaţă, nici în cea următoare.

Calitatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate, la fel calitatea minţii atârnă de hrana care îi este specifică ei.

Dacă întâlnesc filozofia la un tânăr, îl admir, găsesc că-i şade bine, în tot cazul mă gândesc că am de-a face cu un om liber. În schimb, dacă nu-l văd filozofând, îl socot lipsit de sentimentul libertăţii şi incapabil de a face cumva într-o direcţie un lucru frumos şi nobil.

Cea mai mare parte a oamenilor ajunşi la putere devin răi.

Spiritul Universal nu ne judecă; judecata este o invenţie umană, o modalitate de a compara, contrasta şi controla pe măsură ce ne judecăm pe noi înşine faţă de standarde artificiale şi deseori ideale de perfecţiune, moralitate sau adevăr. Pe măsură ce tinereţea trece şi timpul aduce schimbări, se poate ca şi noi să ne schimbăm multe din opiniile noastre prezente. Aşa că haideţi să ne abţinem din a ne plasa pe noi înşine ca judecători ai lucrurilor celor mai înalte.

Cei care sunt într-adevăr filozofi, se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni.

Iubirea este pentru oameni şi zei o măreaţă şi minunată divinitate.

Conducătorii devin stăpâni şi duşmani ai oamenilor în loc de aliaţi; urând şi fiind urâţi, complotând şi fiind ţinta unor comploturi, ei îşi duc viaţa temându-se mult mai mult de duşmanii din interior decât de cei din exterior.

Marea nedreptate nu porneşte de la oameni obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educaţie greşită.

Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi.

Tiranul tipic este acel om înconjurat de un cerc de străjeri, toţi fiind duşmanii lui.

Omul este un prizonier care nu are dreptul de a deschide uşa închisorii sale şi să evadeze... Un om ar trebui să aştepte şi să nu-şi curme viaţa până când îl cheamă Zeii.

Un tiran trebuie să-i ţină sub strictă observaţie pe oamenii curajoşi, cu viziune sau inteligenţi... Curăţând oraşul de alţi potenţiali conducători, tiranul promovează mediocritatea printre cetăţeni.

Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial.

Indiferent dacă ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este întotdeauna o greşeală şi o ruşine.

Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale.

Prietenul nu iubeşte prietenul, ci obiectul prieteniei.