Mihai Eminescu - Aforisme

Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea.

Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.

Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini.

Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.

Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.

Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica?

Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.

Lumea-i visul sufletului nostru.

În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.

Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.

Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Viaţa-i vis.

Egalitatea nu există decât în matematică.

Oamenii se împart în două: unii care caută şi nu găsesc, alţii care găsesc şi nu-s mulţumiţi.

Proştii se însoară totdeauna, nebunii câteodată, înţeleptul nicicând.

Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.

Mulţi lucrează, dar puţini gândesc.

Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.

Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.

Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.

E în zadar să vorbeşti celui care nu vrea să te asculte.

Lumea e un vis - un vis searbăd, de motan.

Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.

În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit!

Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.

Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.

A exista înseamnă a suferi.

În om e un şir nesfârşit de oameni.

Cu cât e mai cult, cu atât e mai nenorocit.

Lasă-i să se mângâie în simţirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu voi trece nepăsător prin această viaţă, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei. Sâmburele vieţii este egoismul şi haina lui minciuna.

Nici un om nu se intareste citind un tratat de gimnastica, ci facand exercitii; nici un om nu invata a judeca citind judecatile gata scrise de altii, ci judecand singur si dandu-si seama de natura lucrurilor.

Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv.

S-au zidit fără îndoială multe palate în Bucureşti, s-a înmulţit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; ţara munceşte înzecit pentru a întreţine absenteismul şi luxul, precum şi pătura numeroasă de oameni care şi-au făcut din politică o profesie lucrativă.

Nevoia e sofistul cel mai mare de pe pământ.

Tu eşti aerul, eu harpa

Care tremură în vânt,

Tu te mişti, eu mă cutremur

Cu tot sufletul în cânt.