Fiind primul articol scris pe acest blog, m-am gândit că ar fi de bun augur ca acesta sa fie dedicat lui Mahatma Gandhi, probabil cea mai fascinantă personalitate a secolului XX. In cele ce urmează vom face un scurt istoric, ȋnsoțit de câteva dintre celebrele aforismele ale acestui spirit ȋnfocat de libertate și non-violență.
Mahatma Gandi, pe numele său adevărat Mohandas Karamchand, s-a născut la 2 octombrie 1869 la Porbandar/Kathiawar , statul Gujarat, India. De menționat că numele Mahatma ȋnsemnă “marele suflet” ȋn sanscrită și i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore. Gandhi provenea dintr-o castă a neguțătorilor, castă ce făcea parte din pătura superioară a societății indiene. După terminarea studiilor ȋn domeniul dreptului la Universitatea din Ahmadabad și University College din Londra, practică pentru o perioadă scurtă de timp avocatura ȋn capitala de atunci a Indiei, Bombay.
Ȋncepând din anul 1906, pune ȋn aplicare o metodă de revoltă bazată pe rezistență pașnică intitulată Satyagraha, ce reprezenta o formă de refuz al colaborării cu autoritățile britanice.
Ȋntors ȋn India ȋn anul 1915, asistă la un climat politic și administrativ impus de britanici foarte dur: noua lege agrară care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare.
Gandhi devine lider al Partidului Congresului ce opunea rezistență dominației ȋmperiului colonial britanic și avea ca țel eliberarea si obținerea independenței Indiei.
În 1919 Mahatma Gandhi pune ȋn aplicare prima campanie Satyagraha. Bineȋnțeles că Marea Britanie acționează iar Gandhi este arestat, judecat și condamnat la câteva luni de ȋnchisoare. După ce este eliberat din ȋnchisoare ȋși continuă activitatea, iar ȋn anul 1930 inițiază o campanie de rezistență ce avea ca scop abrogarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Este din nou arestat ȋmpreună cu soția sa și alți 50.000 de “ simpatizanți indieni ai crezului lui. De altfel sunt legendare reacțiile sub forma grevei foamei ale lui Gandhi ȋmpotriva sistemului britanic.
Odată cu ȋnceperea celui de-al doilea război mondial, Gandhi ȋncurajează populația să nu susțină Marea Britanie. Britanicii bineȋnțeles că reacționează și este arestat din nou ȋmpreună cu alți 60.000 de oponenți. Este eliberat abia după executarea a 2 ani de detenție.
Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947, dar această independență sfârșește cu divizarea Indiei ȋn două state, India și Pakistan, care culminează cu un război civil la sfârșitul anului 1947.
Versiunea oficială ne spune că: ”Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase.”
Este clar că a fost asasinat pe data de 30 ianuarie 1948, dar așa cum aceiași atitudine a non-viloenței (Satyagraha) a adus independența Indiei, fără a cauza nemulțumirea “fanaticilor”, de ce ar fi cauzat aceiași atitudine “nebunia unui bigot” ȋn problema scindării Indiei? Da-ți-mi voie să fiu sceptic la versiunea oficială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu