Printre marile lucruri
aflătoare printre noi, Nimicul este cel mai mare. Acesta domneşte în timp şi
îşi trimite braţele în trecut şi în viitor şi cu ele distruge tot ceea ce a
fost şi tot ceea ce va veni, atât în natură, cât şi în lumea animală, şi nu
posedă nimic din indivizibilul prezent.
Priveşte lumina şi
gândeşte-te la frumseţea ei. Ceea ce vezi nu a fost mai înainte, iar ceea ce a
fost nu mai este. Cine este cel care reface acest lucru din nou dacă cel ce
face moare continuu?
Experimentul nu este
greşit niciodată. Doar judecata celui care face experimentul greşeşte, pentru
că vede rezultate care nu vor apărea niciodată.
Simplitatea este
sofisticarea extremă.
Toate lucrurile iradiază
pretutindeni în aerul din jurul lor... astfel că toate câte sunt în emisfera
noastră intră şi trec împreună cu cele ale tuturor corpurilor cereşti... în mod
firesc ele devin unite prin întrepătrunderea şi intersecţia dintre ele. O,
minunată Necesitate! Cine ar fi putut crede că un spaţiu aşa de strâmt ar putea
conţine lucrurile întregului univers?... O, măreţ proces! Ce talent ar putea
explica un asemenea miracol? Aceasta călăuzeşte pe om pentru contemplarea
lucrurilor divine.
Orgoliosul trebuie
suspectat că nu posedă destulă ştiinţă. Adevărata ştiinţă îl face pe om modest.
Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline
se apleacă spre pământ, muma lor. Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii,
invidiei, răutăţii, aşa cum înţelegerea şi cunoaşterea dau naştere iubirii şi creaţiei.
Cu cât cunoşti mai bine, cu atât iubeşti mai mult.
Fierul rugineşte prin
nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare... tot aşa inacţiunea
vlăguieşte agerimea minţii.
Va veni ziua când se va
judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om.
Adevărul a fost singura
odraslă a Timpului.
Studiază mai întâi ştiinţa
şi continuă apoi cu practica născută din această ştiinţă.
Luminile care pun în
evidenţă corpurile opace sunt de patru feluri. Acestea sunt: lumina difuză, cum
este cea atmosferică... Şi cea directă, cum este aceea a Soarelui... A treia
este lumina reflectată; şi mai este o a patra, cum este cea care trece prin corpurile
translucide, cum ar fi pânza de in, hârtia şi cele asemenea lor.
Cine gândeşte puţin, se
înşeală mult.
Nu toate abisurile sunt la
fel de adânci; unele nu au decât adâncimea necesară pentru a te înghiţi dacă
aluneci în ele.
Cine nu pedepseşte nedreptatea,
porunceşte ca ea să fie făcută.
Preţuieşte în viaţă
lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată:
să lumineze în intuneric.
Nu ştiu ce fel de fire am eu, că nasc duşmănii spontane.
Pământul este un astru
asemănător Lunii... el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie
Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru
i-ar apărea că îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi.
Singur fiind, îţi aparţii
în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi
este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi.
Nu poţi avea o putere mai
mare sau mai mică decât aceea pe care o ai asupra ta însuţi.
Detaliile formează
perfecţiunea, însă perfecţiunea nu este un detaliu.
Judecata unui duşman este
adeseori mai justă şi mai folositoare decât aceea a unui prieten. La oameni,
ura e aproape întotdeauna mai profundă decât iubirea. Privirea celui care
urăşte este mai pătrunzătoare decât privirile celui ce iubeşte. Un adevărat
prieten este unul şi acelaşi lucru cu tine însuţi. Dar duşmanul tău nu-ţi este
asemenea ţie. Şi asta face puterea lui. Ura luminează multe lucruri, care
iubirii îi răman necunoscute. Cu cât un om este mai mare, cu atât şi dragostea
lui este mai mare.
Pasiunea intelectuală este
superioară senzualităţii.
Fă cum îţi place, pentru
că fiecare lucru îşi are moartea sa.
Sufletul doreşte
conlocuirea cu trupul pentru că, fără membrele acestuia, n-ar putea nici
acţiona, nici simţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu