Mihail Bakunin - Aforisme

Prima revoltă este împotriva tiraniei supreme a teologiei, a fantomei lui Dumnezeu. Cât timp avem un stăpân în rai, vom fi sclavi pe pământ.

Sunt un fanatic iubitor al libertăţii, pe care o consider unica condiţie sub care inteligenţa, demnitatea şi fericirea omului se pot dezvolta şi creşte.

Înlocuind cultul lui Dumnezeu cu respectul şi iubirea pentru umanitate, proclamăm că raţiunea umană este singurul criteriu al adevărului; conştiinţa umană, baza justiţiei; libertatea individuală şi colectivă, singura sursă de ordine în societate.

Timp de zece secole, creştinismul, înarmat cu omnipotenţa Bisericii şi Statului, fără concurenţă care să i se opună, a reuşit să depraveze, să înjosească şi să falsifice mintea Europei. Nu avea competitori, pentru că în afara Bisericii nu existau nici gânditori, nici persoane educate. Ea singură preda, ea singură vorbea şi scria.

Din nefiricire poporul e încă foarte nepriceput şi ţinut în nepriceperea asta de ştiinţele necurmate ale tuturor guvernelor, care privesc nepriceperea poporului ca una dintre cele mai de căpetenie condiţii ale propriei lor puteri.

Revoluţionarul trebuie să intre pretutindenea, în clase înalte şi mijlocii, în dugheni, în biserici, birouri, armată, în lumea literară, în poliţia secretă. Revoluţionarul cunoaşte numai o ştiinţă: distrugerea. Pentru ea şi numai pentru ea studiază el mecanica, fizica, chimia şi chiar medicina. Pentru revoluţionar nu există decât o plăcere, o mângâiere, o satisfacţie: răsplata revoluţiei.

Teologia este ştiinţa minciunii divine.

Libertatea omului constă în aceea că dânsul se supune legilor naturale fiindcă le recunoaşte însuşi el ca atare şi nu că i-ar fi impuse din afară, de vreo voinţă străină, dumnezeiască sau omenească, colectivă sau individuală.

Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertăţii altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare şi mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare şi libertatea lor este mai profundă şi mai extinsă.

Diavolul reprezintă revolta satanică împotriva autorităţii divine, revolta în care vedem germenul fecund al tuturor mişcărilor de eliberare a omului – revoluţia. Socialiştii se recunosc unul pe altul prin cuvintele: "În numele celui care a suferit o mare nedreptate". Satan este eternul revoltat, primul libercugetător şi eliberator al omenirii. El îl face pe om să se ruşineze de animalica sa ignoranţă şi ascultare; el îl eliberează, pune pe fruntea sa pecetea libertăţii şi a umanităţii, îndemnându-l să nu se mai supună şi să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Toate religiile, cu zeii, semizeii, profeţii, mesia şi sfinţii lor, sunt produse ale fanteziei şi credulităţii unor oameni care încă nu au atins dezvoltarea maximă şi personalitatea completă a puterilor lor intelectuale.

Vrei să faci imposibil ca să-şi oprime cineva aproapele? Asigură-te ca nimeni să nu aibă putere.

Părăsiţi această lume menită să piară. Părăsiţi universităţile, academiile, şcolile şi mergeţi în popor. Nu vă îngrijiţi de ştiinţă, în numele căreia vor să vă robească şi să vă castreze. Haiducia este una dintre cele mai cinstite forme din viaţa poporului.

Noi nu ne temem de anarhie, noi o provocăm, convinşi că din această anarhie, adică din desăvârşita nejignire a vieţii dezlănţuite a poporului, va ieşi libertatea, egalitatea şi dreptatea.

În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele mai josnice.