sâmbătă, 27 august 2011

Donatien Alphonse François de Sade - Aforisme




Creaturi mizerabile, aruncate pentru un moment pe suprafaţa acestei mici grămezi de noroi, cine a decretat că jumătate din turmă, poate oprima cealaltă jumătate? Tu, omenire, ai dreptul să spui ce e bine şi ce e rău?

Ideea de Dumnezeu este singurul rău pe care nu îl pot ierta omenirii.

Religiile sunt leagănele despotismelor.

Fericirea nu stă nici în viciu şi nici în virtute, ci în modul în care le apreciem pe acestea şi în opţiunea care o facem ca urmare a individualităţii noastre.

Când iubeşti cu adevărat, fie că ai auzit, fie că ai văzut vreun lucru neplăcut la iubita ta, nu trebuie să-ţi crezi ochilor şi urechilor, trebuie să nu-ţi asculţi decât inima.

Trupul tău este biserica în care Natura cere să fie venerată.

Ordinea socială cu preţul libertăţii nu este o afacere bună.

Anumite suflete par dure fiindcă sunt capabile de sentimente puternice care au uneori o durată extrem de mare, dar aparenta lor nepăsare şi cruzime sunt doar căi, cunoscute numai de ei, pentru a simţi mai puternic decât ceilalţi.

Pentru a şti ce e virtutea, trebuie întâi să cunoaştem viciul.

Dacă judecăm din cele explicate de teologi, ajungem la concluzia că Dumnezeu a creat omul doar pentru a umple Iadul.

Orice este dincolo de limitele minţii umane este fie iluzie, fie inutilitate; şi din moment ce zeul vostru trebuie să fie una dintre cele două, în primul caz ar trebui să fiu nebun să cred în el, iar în al doilea prost.

Răul este o entitate morală şi nu una creată, o entitate eternă şi nepieritoare, care a existat înaintea lumii şi a constituit fiinţa monstruoasă, execrabilă, care a fost în stare să creeze o lume atât de hidoasă. Şi va exista şi după creaturile care populează acum această lume.

Dintre toate ştiinţele pe care le băgăm în capul copilului când ne ostenim cu educaţia lui, tainele creştinismului, de care nu ne îndoim că reprezintă una dintre cele mai desăvârşite părţi ale educaţiei, nu sunt totuşi, cele care pot fi înghiţite cu cea mai mare uşurinţă de un spirit tânăr. De pildă, ca să-l îndupleci să creadă pe un tânăr de paisprezece sau de cincisprezece ani că Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul nu sunt decât o persoană, că Fiul este consubstanţial Tatălui şi Tatăl Fiului etc, toate acestea, de care e nevoie, totuşi, spre a fi fericit în viaţă, sunt mai greu de înţeles decât algebra, iar dacă vrem ca ele să fie pricepute, suntem siliţi să ne folosim de anumite înfăţişări lumeşti, de anumite lămuriri materiale care, oricât de nelalocul lor ar fi, îl ajută pe tânăr să înţeleagă problema necunoscută.

Sexul este la fel de important ca mâncatul sau băutul şi trebuie să facem ca poftele sexuale să fie satisfăcute, cu tot atât de puţine restricţii şi fără falsă modestie, ca în cazul celorlalte pofte.

Calitatea primară şi cea mai frumoasă a Naturii este mişcarea, care o agită tot timpul, dar această mişcare este în mod simplu o consecinţă perpetuă a crimelor; ea conservă mişcarea doar prin crime.

Toate principiile morale universale sunt fantezii zadarnice.

Erori de genul celor pe care le săvârşesc nu vin dintr-o imaginaţie prea aprinsă, ci dintr-un temperament vlăguit.

M-am convins că numai prin viciu poate fi capabil omul de a trăi acest fior moral şi fizic ce este izvorul celei mai delicioase voluptăţi.

Bagă-ţi în cap odată şi pentru totdeauna, amicul meu slab şi fricos, că ceea ce proştii numesc omenie nu este decât o slăbiciune născută din frică şi egoism, care subjugă numai oamenii slabi şi care rămâne necunoscută celor cu caracterul format prin stoicism, curaj şi filozofie.

Ne cunoaştem numai când ne găsim în faţa propriilor noastre limite.

Câtă vreme însă studiul atent al naturii dovedeşte că tot ce fiinţează pe acest pământ are aceeaşi valoare în ochii ei, nu voi crede că schimbarea uneia din aceste fiinţe în altele o mie poate vreodată să-i calce legile.

Acele legi, fiind alcătuite pentru aplicare universală, sunt într-un conflict perpetuu cu interesul personal, la fel cum interesul personal este mereu în conflict cu interesul general. Bune pentru societate, legile noastre sunt foarte rele pentru indivizii din care e compusă societatea, fiindcă dacă ele chiar ajung să protejeze odată individul, în schimb îl vor stânjeni, necăji, încătuşa pentru trei sferturi din viaţa lui.

Un comentariu: