"Statul e acolo unde sinuciderea pe indelete a tutoror se numeste viata!" - Friedrich Nietzsche
"Statul este marea ficţiune prin intermediul căreia fiecare se străduieste să trăiască pe cheltuiala celorlalţi."
definiţie de Frederic Bastiat în Statul (1849)
Statul
Prin vremi ce-aleargă ne-ntrerupt
Un adevăr să înţelegi:
În Statul care-i mai corupt
Sunt şi cele mai multe legi.
epigramă de Victor Tătaru
articol preluat de pe http://www.waste.org/
„Si in acest secol domneste ordinea, iar in minti supunerea. Estul, continentul marii minciuni, imita Vestul, provincia celor care se mint pe ei insisi. In zilele noastre putine puteri se abtin sa nu afirme: sunteti liberi. Adolescentul incepe si el prin a spune "sunt liber" si sfarseste prin a sublinia tot mai interogativ: care EU ? Esti liber asa cum iti ordona autoritatile: pe un ton apasat!
Societatile actuale isi extrag bogatiile din munca pe care o organizeaza, intocmai lagarelor de concentrare. Cand autoritatile presupunandu-te reeducat, iti propun in fine libertatea, nu poti sa ceri de bunavoie si pe deplin constient de greselile tale, decat sa ramai in continuare in lagar. Daca ceri libertatea, reeducarea ta a dat gres. Dar fa asa cum vei pofti, formula pacaleala, care te face sa te supui in numele libertatii. Pentru a guverna lumea, burghezia se prezinta ca o clasa sociala, aparand libertatea tuturor. Pentru a guverna lumea, burghezia se prezinta ca o clasa sociala, aparand libertatea tuturor. Iar daca birocratia nu e rationala, burghezul o face rationala prin birocratie. Un guvern nu se mentine numai cu pusca, ci si prin efecte de text asupra semenilor. Mai mult chiar decat lanturile ele sunt o parte a sclaviei. O putere nu spune: Eu sunt o putere peste ceva; inainte de a afirma: Eu sunt o putere a cuiva. Astfel puterea face apel la un joc impotriva naturii, ea il convoaca pe fiecare, in interesul general, la guvernarea tuturor.
„Recunoaste ca nu stie care e legea si in acelasi timp afirma ca e nevinovat" (Kafka)
Legea e dovada vie a eficacitatii indecisului, a confuzului, intr-un cuvant a hartogariei. Legea castiga cu conditia ca subiectii sa-i faca jocul. Singura ei strategie e de a te forta sa joci. Cand elita isi concentreaza energiile asupra statului si poporul este faramitat, fictiunea legii devine realitate, iar istoria se preface intr-un laborator. Sub nazism cretinizarea poporului a atins un grad de intensitate greu de atins, egalat doar de gulagul comunist. Germania nazista ilustreaza perfect ce se intampla atunci cand oamenii se supun orbeste legilor, fara nici un fel de contestatie. Razboiul din Vietnam a fost oprit chiar de tineretul american. O armata, prima din lume si cea mai puternica din istorie, a fost pulverizata din interior, prin cantece si drog, prin poeme si grenade aruncate in popota superiorilor.
Primul principiu al oricarui Stat este acela ca nu exista nici o ratiune, nici o constiinta, nici o cinste, care sa fie superioara fata de ceea ce statul admite ca este drept. Toti cei care se opun drepturilor statului, nu-si pot avea locul intr-un Stat. Aceasta mizerabila libertate de a crede ce iti place, de a avea parerea pe care o doresti, nu-si are locul aici. Trebuie oare sa admiram curajui celor 340 000 de germani si ai celor 360 000 de francezi masacrati la Verdun, fara sa se fi clintit din loc ? Din aceasta gigantica ingramadire de cadavre ce anunta pe cele ce vor urma, se ridica miasma multiplelor stiinte: ale generalilor, ale presedintilor si imparatilor, cele sacralizate de invatamantul de stat, obligatoriu ca si serviciul militar.
Puterea se afla in varful a doua pusti: cea de-a doua indreptata asupra celei care ocheste prima. Masina statului permite un anumit joc, lasand subordonatilor un camp de actiune si de initiative autonome, in care se exercita libertatea de proprietate si de gandire. Statul rational nu determina viata supusilor, ci o controleaza. Prizonieri in celulele lor, sunt vazuti fara ca ei sa vada. Reciproc, in centru, Statul vede fara sa fie vazut.
Munca sclavului il abrutizeaza. Sclavia muncii elibereaza, dar nu pe sclav, ci pe stapan, In vreme ce sclavul munceste intr-o anume frica, stapanul cultiva aceasta frica. Sclavul iese din incurcatura devenind stapan, nu rasturnandu-i pe stapani. Dar cu totii avem un singur stapan: moartea. Exista modelul celui care isi traieste deja ora mortii, militarul care risca totul, omul de stat care sacrifica viata lui privata pentru serviciul public; toti cei care-si jertfesc persoana lor tarii sau unei idei inalte. Ei isi petrec vremea muncind, iar munca e o actiune de nimicire tinuta in frau printr-o exagerare dureroasa a necesitatii. Munca e o moarte amanata din partea muncitorului disciplinat, care trebuie in fiecare dimineata sa se apuce de lucru, ca sa-si omoare soarta; dar si din partea burghezului, care nu acumuleaza pt a trai, ci traieste pt. a acumula.
Autoritatea nu e un lucru de la sine inteles, distincia dintre guvernanti si guvernati nu constituie un dat natural si nici unui vesnic. Prima menire a Statului e sa convinga poporul sa se lase guvernat, facandu-l sa creada ca ei se guverneaza.
Educatia copilului consta in faptul ca, constiinta stabilita in el ca altceva decat ceea ce este el insusi, devine propria sa constiinta. Copilul era altul decat constiinta care i s-a dat, a-l educa e totuna cu a-l face sa uite cine era. Educatia e o forma de moarte, de a te indeparta de tine insuti ca natura. In Stat exista un stapan, dar nu si sclavi, deoarece toti supusii au primit o buna educatie: libertatea lor cea mai pura fiind aceea de a se indeparta de ei insisi, ei gandesc impreuna cu stapanul, la fel ca stapanul, sau mai exact stapanul gandeste in ei.
Planurile puterii nu corespund realitatii si nici nu o reflecta, deoarece puterea tine tocmai la faptul de a obliga realitatea sa i se supuna, pana cand aceasta corespunde planurilor ei.
Individ cu totul izolat, facand cu greu fata tuturor puterilor de ordin material si mental, muncitorul modern traieste in insecuritate absoluta si munceste pe marginea prapastiei. Trebuie ca muncitorii sa invete sa se simta soldati. Onorarii, un tratament, dar nu un salariu. Cetatenii si revolutionarii trebuie sa moara pentru patrie, pentru ca aceasta patrie sa traiasca prin moartea lor.
Sa descoperi sub zdreanta provizorie a proprietarului, foarte promitatorul profil ai stapanului modern, presupune sa privesti raporturile de dominatle in fata si nu doar mascate, ca raporturi intre lucruri. Patronul nu fura ceva, ei vampirizeaza pe cineva, ei pompeaza munca vie.
Razboi, moarte si supunere, istoria statelor se mondializeaza. Marele plan, dresajul si selectia popoarelor lumii este ceva la ordinea zilei. Puterea devine absoluta prin faptul ca nu admite nimic exterior, nimic opus ei. Poporul isi face dreptate in felul sau. Inca din 1792, un miner din Litry fiind ucis de o garda senioriala, camarazii lui se duc in buna randuiala la casele si fermele seniorului si le devasteaza sau le incendiaza metodic, una dupa alta, avand grija sa evacueze mai inainte tot ce apartinea fermierilor si servitorilor, ca sa nu faca rau celor nevinovati.
Organizatiile, statele, politica, religia sunt formatiuni de dominatie, sunt niste idoli care trabuie dati peste cap, nu in numele ratiunii, ci pentru ca acestia impun o limita ratiunii. In bibliotecile anarhiste Nietzsche ocupa un loc de cinste: " Statul e cel mai rece din toate dihaniile reci: minte cu raceala si iata minciuna ce se scorneste din gura lui: Eu, statul, eu sunt norodul! Minciuna! Au fost creatori cei care au format popoarele si au fluturat deasupra lor o credinta si o iubire, au slujit astfel viata. Dar distrugatorii au intins capcane multimii, adica ceea ce numim State. Fiecare popor vorbeste o limba proprie in ceea ce priveste binele si raul, dreptul si morala. Dar Statul stie sa minta in toate limbile si despre bine si despre rau si tot ce zice minte si tot ce are e adunat prin furt.
Statul si religia sunt creatii poetice, a le idolatriza, inseamna a uita de originea lor. A recunoaste idolii, inseamna a-i face sa se deschida, dand Ia iveala poezia care e inchisa inauntrul lor. Binele si frumosul sunt instrumente prin care o civilizatie isi aserveste si oameni si lucruri. Esentialul oricarei morale, valoarea ei inestimablia, este faptul ca ea e o lunga constrangere, o tiranie a rimei.Ordine, munca, revolutie, haos final, ideile dominante de azi, au fost produse in secolul 19. Noi n-am descoperit decat cum sa le aplicam. Insa doar Wagner le-a pus in scena, ireale inca, sensibile deja: problema puterii, a banului, a sexualitatii si mortii. Wagner pune in scena gandirea care fierbe in ceafa. EI ridica baricadele din 1849 de Ia Dresda, impreuna cu Bakunin ; este urmarit si exilat, avand oroare de proprietate, de Stat, de religie. Wagner anunta ca poporul dezalienat se va regasi pe sine in drama muzicala, in opera de arta a viitorului. Revolutia culturala va fi doar inceputul.
Daca Statul se preface ca ne asigura libertatea.. un singur lucru ramane interzis pe fata: curajui civic. Si aceasta in virtutea unui consens general. Ideea unei hotarari luate in numele unei constiinte individuale, a acceptarii unei responsabilitati personale, apare ca o odioasa lipsa de respect fata de autoritati.
Starea naturala este caracterizata de existenta unor indivizi blanzi, care se multumesc sa traiasca, sa-si vada de viata lor fara a depinde de altii. Prin urmare Anarhia inceputurilor genereaza pace.
Daca stiinta moderna a facut posibile arme ca mitraliera si bombardierul, politica moderna a creat un Stat avand o putere fara precedent, pentru ca un nou cuvant a trebuit sa fie inventat: TOTALITARISMUL. Sprijinindu-se pe o forta politieneasca suficienta si eficienta, partide politice de masa si ideologii radicale, care cautau sa controleze toate aspectele vietii umane, acest nou tip de Stat urmareste nici mai mult nici mai putin decat dominatia mondiala. Genocidele comise de regimurile totalitare ale Germaniel Hitleriste si Rusiei Staliniste, au fost fara precedent in Istoria umanitatii si au fost posibile In mare masura, datorita insasi modernitatii. Daca asemenea lucruri s-au intamplat in Germania, de ce n-ar fi posibile in orice alta tara avansata ? Experienta secolului 20 a pus sub semnul indoielli afirmatia ca progresul s-a bazat pe stiinta si tehnologie. Capacitatea tehnologiei de a imbunatati existenta umana, depinde in mod decisiv de un proces paralel de evolutie morala a omului. Fara aceasta din urma, puterea tehnicii va fi pur si simplu deturnata spre scopuri nefaste, iar omenirea o va duce mai rau ca inainte.
Statul se bazeaza pe o ideologie explicita care ofera o viziune atotcuprinzatoare asupra viertii omului. In incercarea sa de control total asupra vietii cetatenilor, Statul a cautat sa distruga societatea civila in intregime. Statul spera sa remodeleze omul, schimbandu-i insasi structura convingerilor si valorilor; prin controlul asupra presei, invatamantului si propagandei. Acest control merge pana Ia cele mai intime si personale relatii ale fiintei umane, Ia relatiile de familie. Statul nu numai ca se poate raspandi si reproduce in intreaga lume, ca un virus, dar se poate perpetua Ia nesfarsit.
Omul natural nu traia in societate, nu se compara pe sine cu altii si nici nu facea parte dintr-o lume artificiala de spaime, sperante si asteptari create de societate. De fapt ceea ce-l facea fericit era trairea sentimentului propriei existente, faptul de a fi un om natural intr-o lume naturala.
Ororile cauzate de stiinta pot duce Ia renasterea "religiilor" anti-moderne si anti-tehnologice, ale caror efect ar fi de ridicare a unor bariere morale si afective impotriva unei noi tehnologii, potential ucigatoare. Chiar intr-o epoca a armelor nucleare si a ridicarii temperaturii intregii planete, cu greu ne putem imagina un cataclism capabil sa distruga insasi ideea de stiinta moderna. Atata vreme cat nu este infipta o tepusa in inima vampirului, el se va reface cu tot alaiul lui social, economic si politic. Rasturnarea completa a cursului istoriei ar insemna o ruptura cu stiinta moderna si cu lumea economica creata de aceasta. De fapt taramul libertatii incepe exact acolo unde inceteaza munca. Libertatea poate fi obtinuta doar printr-o colaborare cu natura, instaurandu-se un control comun OM - NATURA in locul unei supuneri orbesti, aceasta obtinandu-se cu cel mai mic consum de energie si in cele mai favorabile conditii, demne de natura umana.
Unii ganditori respectabili si echilibrati, inca mai puteau sa creada ca razboiul serveste scopurilor providentei. Dupa Hiroshima, orice razboi este in cel mai bun caz un rau necesar, daca nu chiar unul extrem, absolut. Un sfant teolog ca Toma din Aquina, mai putea sa sustina, cu toata seriozitatea, ca tiranii servesc unor scopuri providentiale, pentru ca fara tirani nu ar exista martiriul. Dupa Auschwitz, cel care ar aduce acest argument s-ar face vinovat de „blasfemie”.
Adevarata nedreptate care se face celor saraci sau celor fara locuinta, priveste mai putin bunastarea lor fizica, cat mai ales demnitatea lor. Pentru ca ei nu detin bunuri sau proprietati si nu sunt luati in serios de restul societatii: ei nu sunt curtati de catre politicieni, iar de drepturile lor nu tine cont nici politia, nici sistemul judidar; ei nu-si pot gasi de lucru, au mai putine sanse de a-si imbunatati situatia prin pregatire sau de a-si realiza intr-un fel potentialul Faptul ca inegalitatile sociale majore vor continua sa existe si in cele mai evoluate societati liberale, inseamna ca va exista o tensiune continua intre cele doua principii ale libertatii si egalitatii, pe care aceste societati se bazeaza.
Imperiile trecutului au reaparut sub forma superputerilor inarmate cu mii de dispozitive supernucleare si pe deasupra intemeiate pe o concentrare a puterii politice fara precedent. Prostia omeneasca, care altadata ducea Ia tragedii partiale, ameninta azi sa se transforme intr-un holocaust planetar.Tinerii mostenitori ai generatiei care a nascut teroarea atomica si ideologica, se aventureaza intr-un protest fara sa cunoasca bine motivele revoltei lor; lumea de maine ar trebui sa fie pusa in ordine tocmai de ei, bolnavii de azi. Anarhia are radacini mult mai profunde decat vor sa ne faca sa credem revolutionarii de profesie.
Stiintei i se reproseaza ca a rapit inteligentei insusirea imaginatiei; stiinta antica era magica si orientata spre cunoastere, cea moderna este practica si afacerista. Prima dadea nastere elanurilor catre absolut, cea de-a doua creeaza obsesia imbogatirii materiale.
Statul grec sau roman, ca si statul feudal, nu sunt decat expresia perfecta a exploatarii celor slabi de catre cei tari. Statul modern nu este decat organizarea pe care si-o da societatea pentru a apara anumite raporturi de productie impotriva atacurilor celor exploatati. Statul modem este un fel de masina gigantica, un fel de personificare abstracta a capitalismului. Statul nu este decat o expresie a societatii si mai putin a idealului moral. Reprezinta momentul in care societatea s-a impartit in tabere dusmane. Statul este puterea izvorata din societate, din ce in ce mai straina ei. Aceasta creeaza un organ pentru apararea intereselor comune fata de anumite atacuri, exterioare sau interloare; organul acesta este Statul. Abia creat acest organ se diferentiaza de societate si e asa de puternic, incat devine instrumentul unei singure clase. Lupta celor de jos impotriva asupritorilor, devine o lupta impotriva Statului.
Telul unui sistem este sa distruga toate formele de viata umanitara, care nu sunt impuse de catre stat si indeaproape controlate de catre acesta, astfel incat indivizii sa fie izolati unul de celalalt si sa devina simple instrumente in mainile statului. Cetateanul apartine Statului si nu trebuie sa fie devotat aitcuiva, nici macar ideoiogiei statului. Sistemul marcheaza oamenii la fiecare pas, dar o face cu manusile ideologiei puse. Acesta este motivul pentru care viata in sistem este atat de impregnata de ipocrizie si minciuni: guvernarea prin birocratie este numita democratie, clasa muncitoare este inrobita in numele clasei muncitoare, degradarea completa a individului e prezentata drept suprema sa eliberare, faptul ca poporul e lipsit de informare e numit acces Ia informatie, folosirea puterii pentru manipulare este numita control public ai puterii, iar abuzul arbitrar de putere este numit intarirea acesteia, expansiunea influentei marilor puteri este prezentata ca sprijin pentru oprimati, lipsa libertatii de exprimare devine forma cea mai inalta a libertatii, interzicerea gandirii independente devine cea mai stiintifica perspectiva, ocupatia militara devine asistenta frateasca. Sistemul falsifica totul, falsifica trecutul, falsifica viitorul, falsifica statistici. Pretinde ca n-ar avea aparat poiltienesc omnipotent. Pretinde ca ar respecta drepturile omului. Pretinde ca nu pretinde nimic.
Statul este o caricatura groteasca si sangeroasa a autoritatii, careia trebuie sa i se opuna anarhismul spre a apara LIBERTATEA si DREPTUL LA VIATA. Libertatea este adevaratul element fundamental al civilizatiei si numai printr-o mai mare implinire a sa se obtine adevaratul progres.
Statul aparat de politie este o impostura, caci ordinea pe care o protejeaza politia este dictata de grupul dominant, caracterizat prin bani. Este deci o violenta impusa de cel mai puternic tuturor celorlalti, a caror singura resursa ramane clandestinitatea. In jungla aparata de politie, politistii nu sunt decat o specie de rapitoare printre altele. Servilitatea in fata burghezului, brutalitatea in fata oamenilor simpli, asta-i filosofia sociala a pastratorilor ordinii. Totul se leaga, toate conspira, totul e sistem.
Solutia ne-a fost transmisa de catre Proudhon, inca de Ia 1848: „LIBERTATEA, iata sistemul meu; libertatea de constiinta, libertatea presei, libertatea muncii, libertatea comertuiui, libertatea invatamantului, libera concurenta, libera dispozitie a produselor muncii, libertate Ia infinit, libertate absoluta, libertate pretutindeni si intotdeauna."
Luati o balanta cu doua talere: de o parte este un gram, de cealalta o tona; de o parte sunt eu, de cealalta Statul. Nu e limpede ca a presupune ca eu as putea avea unele drepturi in fata Statului, e ca si cum as pretinde ca gramul ar putea echilibra tona? Astfel, tona va avea doar drepturi, iar gramul doar obligatii. STATUL TE STRIVESTE!
(cu ajutorul unor "Maestri Ganditori")”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu