ȋncantarea nopții
scăldată-n inele de-ntuneric
ȋncheie acest trist și ruginit solfegiu
al lumilor ce ne-mpânzesc
nu te uita printre cărările luminii
nu vei distinge
nici măcar o silabă de uimire
cerul se reduce la o pânză
ȋn care se făuresc
cele mai suave ȋnălțări
de Giafar
pentru Cosmina Larisa Dobrota
era o vreme
când ploaia lingea
obrazul tău lung
în miezul căruia
orice întâlnire
avea siluetă de poezie
astăzi
nimic şi nimeni
nu mai cere
o palmă
copacului
de Giafar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu